De Craciun, fii mai bun.

Poze (aici+postul anterior) de pe pitipoanca.org!

''Hai mumă, ia si mananca, ca-i Craciunu'!''

Am zis ca scriu de sarbatori. Ei bine, titlul e suficient. Insa, gandindu-ma eu sa scriu despre sarbatori pe blog, in drumul meu spre celebrarea sarbatorilor, mi-a venit un gand mai important decat sarbatorile propriu-zise si anume, tin'te bine, cum se dau piti cu ulei pe membre, cand se duc ele in za clab sau la munca:D. Nu, nu m-am dus la biserica si, vazand uleiul din cadelnita popii, m-am gandit la ele, nu, nu a trebuit sa fac prajituri cu ulei-de-la-bunica si hop!, mi-a sarit gandul la ele, nu, nu! Pur si simplu aveam in farfurie o ceafa mare de porc, putin sleioasa. Ce sursa inspirationala mai mare?!

Bun, si imediat mi-au venit in minte imagini. Le vezi, le savurezi?

Sfat

Niciodata, dar niciodata nu combinati Cola cu o conserva de peste!

Urmatorul post: despre si anume barbati.

Poveste

O povestire:

Sa zicem ca era odata o tipa, M. M (nu vine neaparat de la vreun nume la care te gandesti tu acum) avea o viata destul de linistita, fara prea multe distractii sau activitati sau intamplari sau chestii. In principiu, avea ceea ce ea numea o viata perfecta. Scoala-acasa, acasa-scoala. Invata destul de bine, nu pentru ea, ci pentru parintii care, credea ea, meritau ca ea sa fie perfecta.

In paralel, era o alta tipa, N, sa zicem. N era exact opusul lui M, isi impartea viata ei imperfecta dar incitanta intre iubiti, cu care nu rezista mai mult de 1 luna, pentru ca, zicea ea, ''o plictisesc'', cu bautura, chiuluri, o viata agitata, cool... Nu trecuse mai mult de stadiul de ''fata rea''. Nu incercase niciodata ''o liniuta'', altfel ii placea sa bea si sa se distreze: asta insemna sa fii adolescent, sa-ti traiesti viata, zicea ea. Nu stia nimeni de sarcina pe care o avusese la 15 ani, cand, beata-moarta si cu multa adrenalina, o facuse cu cel mai bun prieten intr-un wc dintr-un bar. Nu prea-i pasa atunci, si nici dupa. Nu zisese nimanui despre asta, nici chiar prietenului ei. Si a facut un avort. Nu-i fusese usor, nu stia nimeni prin ce trecuse atunci. ''Habar n-au fetele de bani gata ce insemna -viata adevarata-''. Ah, am uitat sa precizez: N nu era dintr-o familie bogata; mama ei plecase si le lasase pe ea si pe sora ei in grija bunicilor si a tatalui; tatal murise cand aveau numai 1 an.

M si N erau in acelasi liceu, poate se intalneau zilnic pe coridor, la baie (una sa-si aranjeze hainele proaspat-calcate, cealalta sa fumeze), la iesirea din scoala, cine stie, poate chiar pe strada... dar in aceeasi conjunctura: ca doua necunoscute... Pana cand...

N: ''Ce p*** mea faci, nu vezi pe unde mergi?''

M (adunandu-si cartile de pe jos, putin intimidata): ''Scuze, chiar nu te-am vazut!''

N: ''Pai uita-te pe unde mergi...''

M (nemiscata): ''Scuze...''

N (privind-o din cap pana-n picioare): ''Ai 10 lei sa-mi iau un pachet de tigari?''

M (scormonindu-se in buzunar, scotand un portofel negru, lacuit): ''Da... da... a.. umm... cat?''

N (zambind): ''10 lei... dar nu vii mai bine cu mine?''

Normal, M nu a vrut. Normal, M era o fata ''cuminte''. Normal, M avea prieteni. Normal, M era olimpica la matematica. Normal, M voia sa se duca la facultate. Normal, M nu voia sa cunoasca barurile. Normal, M nu mai avusese atatia baieti intr-o noapte. Normal, M voia... altceva.

...dar era cool.

(povestea asta se intampla atat de des incat era pacat sa n-o spun. concluzia e evidenta. personajele sunt fictionale, intamplarea nu.)

Poezea :)

Nu stiu, cautare

Ca un copil, ''dupa melci'',

(o, oare-ti mai amintesti?)

sufletul mi-e plecat ''dupa fericire''.

o cauta in fiecare cochilie parasita,

unde melcii celorlalte suflete au inghetat.

Daily

Exista vreo zi in care sa nu facem un singur lucru la fel?

Ne sculam la fel, obositi, mereu cu aceeasi dorinta de a stinge dracului alarma sau de a nu mai veni mama/tata a doua oara.

Mancam la fel, in graba, mult, putin, prost.

Mergem pe acelasi drum, aceiasi oameni, acelasi ''salut, ba'', aceleasi fetze, aceeasi atmosfera.

aceeasiscoalaaceiasiprofesoriaceiasicolegiaceleasibanciaceleasioreaceleasimateriiaceleasibaiaceleasi tigarifumate-in-bai-aceleasipitzipoanceaceiasicocalariaceleasirepliciaceiasitocilariaceleasibluzeaceiasipantaloniaceleasidiscutiiaceleasibarfeaceleasiinterpretariaceiasioameni

Hei, dar de unii oameni nu te plictisesti niciodata...

Aceiasi noi.

Iar cu sufletu', in ma-sa!

Sufletu' meu, asta, animus,-ii e la cura. Cura de slabire.

S-a ingrasat de la atatea complimente, atatea vorbe bune, atatea adulari, adoratii, laude. S-a ingrasat ca porcu'. D-aia acum a devenit insensibil, inodor, incolor si, mai presus de toate NESIMTIT. Nu mai simte nici un ''esti frumos'' insa tresare, bruta, la ''esti prost''. Se enerveaza, isi misca burta mare in cusca corpului, se zbate printre gratiile creierului, imi invenineaza tot trupul...

Hei, unde te crezi, suflete? La tine acasa?

Asadar, e la cura. Program zilnic, program de austeritate. Sta bagat intr-un buzunar al viscerelor, stiu, o sa se prafuiasca. Dar macar nu se mai revolta. Si e bine asa, fara ceafa de porc, fara slaninuta, costite, e bine fara complimente.

E bine sa nu ne-o ia sufletul in cap.

Halloweenu' care este!

''Ba, K, unde dracu e Rebecca asta?''

''Nush ba, nu-i in spate la Kaufland?''

''Ba, lasa-ma-n in [aceste fragment a fost scos, din motive deontologice]! Nu e, ba. Unde pastele ma-sii in spate? Toti imi zisara asta!''

Bine, pa! Pentru 10 minute, la giratoriul de la kaufland, eu cu N, simtind orgasmic (si cand zic orgasmic, zic... orgasmic) senzatia de a fi traseista. Desigur, in inocenta noastra de a nu sti unde mama dracu e Rebecca, destinatia balului, eram ca niste caprioare, foarte sexy sau asa. :))

In fine, am ajuns, ne-au tras stampila. Intram...

Wooo!

I mean, woooooo!

(wooo, pentru ca nu ne asteptam la chiar atat de multa lume :|)

In fine, multa lume.

Am fost toti: pisicute, arabi, domni, ingerasi, vampiri, morticieni, harap-albi, spre miezul noptii, morti de beti, highisti, etc. Ritualuri (care nu s-au vazut), fum (de la frunzele arse in scrumiera de pe masa noastra), playback la karaoke :)) (cantam toti si nu se mai auzea vocea aluia-a fost shmecher, si acum sunt ragusita) si oameni happy (asta era si ideea!). Si multi!

PS1: Unii, pe langa personaje, ne-am mai costumat si in oameni.

PS2: Felicitari, all in all, oamenilor care s-au ocupat de chestia asta in toti astia 4 ani!

La 4 dimineata

La patru dimineata, o cafea si o poezie.
La 7 dimineata ore.

Prea mult-Dialog cu o pitipoanca

Ma pregatesc de secole sa transpun in cuvinte dialogul eminamente filosofic cu o pitipoanca care mi-a dat sansa vietii mele: aceea de a o cunoaste si de a lua parte la viata ei ''deluxe''.
Insa, norocul mi-a suras a doua oara (parca am renascut) si, intr-una din zilele mele bune am reusit sa valorific potentialul urmatoarei tipe.
Ne-am obisnuit cu un singur gen de pitipoanca: aia cu hainute roz, poseta sclipicioasa, extensii, sarmale, unghii d-un deshti (asta e un oximoron sau ceva:)), etc. Ei bine, cat timp eu ma aflam in cautarea acestui specific irefutabil (pentru poponari, stati linistiti!, inseamna altceva), la teve rula o don'shoara.
Totul ok, era pe postu' lacrimogenelor, ma uitam, putin sictirita pana vine tipa: pe bustiera, scrie mare ceva cu poprock, zic ''frate, in sfarsit poate ceva interesant''. Apare ea, relativ ok, relativ interesanta... pana a inceput sa vorbeasca. Dialogul, mai jos:

precizare: nu am prins decat de la cadrul cu ea si iubitul ei cu plete.

R (reporter): Si... Cum v-ati cunoscut?
Ea: Aaaa... o poveste foarte frumoasaa... Eu tocmai venisem in bucuresti, iti dai seama, eram fara bani, nu aveam prieteni... Si m-am dus intr-un club cu prietenii... Si, cum v-am zis, nu prea socializam eu atunci... Si... stateam undeva in intuneric, venisem de curand in bucuresti... Si dintr-o data, il vad!
R (se simte un cutremur de ras): Cum, asa, dintr-o data?
Ea (profunda): Da... Mi-am ridicat privirea din multime... Si l-am vazut! Era acolo, cu ochisorii astia frumosi cu care va priveste acum... (se uita la el, el, parca primind o comanda, se uita la reporter, cu o privire usor incetosata, suferinda). Stii, erau numai melodiile care nu-mi placeau mie atunci... toate, toate care nu-mi placeau mie s-au pus atunci... dar, dintr-o data... au pus o piesa de la vita-de-vie... (visanda)
El (visand): Daca nu era vita de vie... (nostalgic, nu era prea clara tenta: daca nostalgia for the band sau for the moment)
R (abtinandu-se cu greu): Siiiii?
Ea: Si... a venit la mine. M-a intrebat ''Dansezi?'', eu am zis ''Nu!'', el a zis ''Nici eu'' dar am zis ca e un moment special... Vai, si prietenul meu era la baie!
R (confuza): Aveai prieten?
Ea (sictirita): A, da, dar nimic... (aratand cu mana in vant)
El (vizibil iritat): Si apoi mi-a cerut numarul de telefon...
Ea: Da... Si am plecat! Dar sa vezi... Mi s-a stricat telefonul cu numarul lui... Si apoi au trecut doi ani... cand l-am vazut intr-un autobuz... si... (ezitand) am alergat dupa el! am alergat, stiu, nu-i nimic cu care sa ma mandresc... dar am alergat... si el, dragutul, statea acolo, atarnat de bara...
El (incruntat)
Ea: El nici acum nu stie... (?)
R: Si apoi? (parca intreband de o telenovela)
Ea: Apoi... au urmat alti doi ani... pana l-am gasit pe facebook. Gad bles di intarnat (o engleza cu ''a''-cu diacritice-, cu emfaza, usor orgasmic). Era acolo, o pozica mica (gesticuland), cu numele lui micut, micut, micut... (traind fiecare cuvant)
El (zambind amar)
R: Siii?
Ea: Si suntem impreuna! (mandra)


Am ras mult.

Hemoroizi la 12 noaptea

Nu stiu cum dracu am nimerit pe un site, la un dialog intre o pacienta si un doctor, intrerupti de alt pacient.
Am ras ca vaca 2 ore incontinuu.

Creatza (pacienta): sincer desi imi place mie frica sa mai fac sex anal ori de cate ori o fac apar hemoroizi la cateva zile care ma chinuiesc de numi mai vine sa fac sex anal,intradevar in fam mea e ereditar are si tata hemoroizi dar in fine are cineva aceeasi problema si poate sami de avreum sfat?*

Mr. Nick (doctor): Stimata d-na, Va este recomandata o consultatie la un medic proctolog. si bineinteles incetarea practicarii raporturilor sexuale anale (sexul anal nu este normal)

Piulitzul (cel care intervine): sunt avantaje si dezavantaje in sexul anal, dar ce este normal si anormal in SEX?

Mr. Nick: Domnule Piulitzu, din punctul meu de vedere, SEXUL este total anormal-doar DRAGOSTEA este normala!!

=))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Nu am comentarii.

Doar precizari.

*am folosit intocmai limbajul personajelor.

*nu, numele nu sunt imginare.

*CAT DE TARE????!

Asaaaa!

Mi-am luat semintele si berea, pentru un efect de ragait autentic romanesc. Deci suntem pregatiti sa vorbim despre cocalari. :)

Um... pana acum doi ani nu stia nimeni de ''cocalari'', ''pitipoance''... Intre timp, au ajuns in gura tuturor. Sa vedem niste trasaturi esentiale, cum ar veni, mastheavuri.

Firstly, niciodata fara gentuta. Gentuta ta, Prada, Vuitton (am vazut atatea falsuri de vuitton incat firma asta s-a transformat intr-o firma de plase Kaufland-fiecare are una, indiferent daca a fost sau nu vreodata in Kaufland). Gentuta, tinuta simandicos pe antebrat, purtata neaparat cu sclipiciu'/scrisu'/stelutele/inimioarele etc catre public, catre spectatori, aaa... adica admiratori, scuze. Dupa gentuta, e nevoie neaparat! de masca. Masca, constand intr-un fond de ten, mereu cu 3 nuante mai inchis, dat numai pana la ureche-asa, de fesan-, un ruj roz, lucios, mereu intinat pana pe barbie, daca se poate-cu cat mai mult, cu atat mai bine-, fard, gene false, etc. Ma rog, astea sunt optiuni suplimentare. Tocuri, galustile-n gat, eventual, in gura, sarmaua' (vedeti cata diversitate culinara?)*. Culori vii, vibraaaaaante... ROZ!

Pentru baieti e mai simplu: un covrig la gat, blugi cu cabana lu' dolce si ce-o mai fi.

Sunt atat de incantata cand vad un exemplar autentic! Fibrilez, flatulez de bucurie :)







Dar nu vreau sa vorbesc despre cocalarii si pitipoancele pe care-i recunoastem oriunde. Eu vreau sa vorbesc despre perceptia cocalara romaneasca, autentica, perceptie ce exista, vrem-nu vrem in fiecaaaare dintre noi.

Cum? Simplu. De la astia care ne conduc (burtosi majoritatea, cu case, piscine, alta parte, foarte prosti, alta cu o conceptie rurala despre tot ce se intampla in jurul nostru: de exemplu, singurul nostru jucator de box, MONDIAL, care-si apara centura pentru a mia oara, eh, culmea, la dracu!, are meci acusi. Monsieur Bute va putea fi vazut in Africa, nu si in Romania.), de la doamna Udrea care a dus pantofi femeilor alora de la tara, cand cu inundatiile, de la ministrul educatiei, de la chiar presedinte panaaaaa la oamenii de rand. Pana la babele care ingenuncheaza febril, dilii dupa mine, pana la toti care sunt deranjati ca trebuie sa dea spaga la doctori (idee absolut tampita: cum dracu sa se mai gandeasca un doctor in romania daca sa-ti taie sau nu picioru' cand poate se gandeste ca nu are bani, dupa ce a facut o facultate-moartea, a invatat de i-au zbarnait intestinele si si-a pierdut viata in manuale, carti, biblioteci, ca poate nu are cu ce sa traiasca. Si noi sarim de fund in sus ca dam spaga.), pana la toti prostii la care functioneaza perfect prima mana, prima vrajeala, care tremura, furnica la ideea ca SE DAU STROPITOARE GRATIS (cum sa te impingi intr-un mall cu milioane de oameni, cum sa lesini ca sa iei gratis o stropitoare?). Asta e o chestiune care trebuie dezbatuta pe larg dar...
...mi s-au terminat semintele. :))

*Multumesc.

Si acum, ceva serios

Dupa fesan, ceva bun. Frate-miu e popa.
Nu vreau sa vorbesc despre ceremonial, vocatia lui, etc. Vreau sa vorbesc despre Biserica. Biserica sau biserica. A venit 'al mai smecher de la ei, Patriarhul, Mitropolitul, Preasfintitul. Intr-adevar, shmecher omu', impozant, cult, cu aura de sfant, ce mai poate avea un mitropolit. A facut senzatie, babele pe jos, uimite, frenetice, multimea plangea, ce sa mai, lumea a stat in loc cat s-a dat el jos din masina. Vreo 8-9 preoti il asteptau, in frig, pe la 8, dupa ce anuntase ca vine la 6 jumate (ma rog), toti erau agitati, ca une-i candela, unde-s lumanarile, aranjeaza coltu' mesei, etc. In fine, a venit.
Si d-aici pupincureala, frate.
In afara de faptul ca absoluuuuut toti preotii ii pupau mana de fiecare data cand ii luau sau ii dadeau ceva, bai, era Dumnezeu pe pamant. I-au spus babele rugaciuni, poezii, cadeau in genunchi ca alea de la volei (nefericita comparatie), frate, dileala totala! Pe langa asta, la sfarsit a tinut o predica. De vreo o ora... Pe langa stereotipiile cum ca numai credinta ne tine in viata, ca da, e naspa da' poate fi si mai naspa, ca tre' sa venim la biserica, ca nu trebuie sa ne indoim ci sa credem (asta mi se pare cel mai mare defect al crestinismului, ''Crede si nu cerceta'', concept pe care, paradoxal, se bazeaza religia noastra), ma rog, ce trebuia sa zica.
Asta m-a facut sa-mi dau seama cum functioneaza religia la noi: am fost la biserica si i-am pupat mana lu' ala? da. inseamna ca-s un crestin adevarat.
De aceea, din prisma acestui lucru, nu ma consider hom religios. Pentru simplul fapt ca nu ma inchin automat cand trec pe langa vreo biserica, ca nu ma duc la biserica in fiecare duminica, ci numai atunci cand simt (si nu, nu cand am un necaz), ca nu ma indop ca animalu' de pasti, craciun, sarbatori religioase, nu culinare, sigur! si ca, in cele din urma, nu vreau sa manifest niciun sentiment frenetic fata de un om in haine bisericesti.

Stiati ca inainte de a se face popi, tre' sa stea 1 luna intr-o manastire? Cat de tare?!

Cum sa-ti faci blugi fesan

In principiu, ii rupi.
Autoarea este C.C.

Un pic de fesan

Nu mai pot cu pantofii albi, cand NU esti mireasa (inteleg ca toate femeile au fantezia asta frenetanda). Nu mai pot nici cu balerinii aia hidosi, cu banda sus (modelul nu e reprezentativ, caut la tanti getutza si aduc :)).

Pana acum.

poze de pe fashionboutique.blogspot.com si pantofi senzationali.com

O problema!

Eu am o problema cu emoticoanele!
Nu il suport pe nenorocitu' ala de '':)'' care mi se pare superior, ironic.
Si nu il inteleg pe '':D''. Ce dracu?! E de bine sau de rau?

Ma rog.

In principiu, mituri.

Fiind sambata, fiind la pranz si fiind impulsionata de un dialog destul de profund cu o prietena, facem o scurta caracterizare a vietii noastre.
Incepem cu ''viata'' in sine. Pentru mine, e un cuvant ce nu-si are rostul.
Noi nu avem VIATA. Avem DESTIN. Destin, soarta.
Noi nu luptam cu viata! Asta e un non-sens. Poate fi combatut simplu. Cum ramane cu cei paralizati de ani de zile in scaune cu rotile, cum ramane cu cei in coma de ani, cum ramane cu cei cu boli incurabile? Cu cei care, desi napaditi de o boala cumplit, cumplit de dureroasa mai gasesc puterea sa zambeasca, sa ''traiasca'', cum zic ei (desi asta numai viata nu e)? Ei nu au luptat pentru ''viata''?
Noi nu putem fi ''mai puternici'' decat viata! Esti pe Valea Oltului (inspaimantatoarea capcana a mortii), mergi ''prudent'', cat poti de incet, nu depasesti, esti atent, cu ochii cat cepele. Pana cand... vine un sofer de tir prea high si ti-o trage! Ti-o trage de nu mai ai nici unde te duce, nici ce face, decat sub el, in el. Ei, cum e cu treaba?
Noi nu avem nicio putere asupra noastra! In orice moment al acestei vieti de rahat, se poate intampla sa vina unu sa-ti dea cu ceva in cap, sa te impuste, sa... orice! Fie ca esti rezultatul unor circumstante nenorocite, fie ca esti rezultatul vietii tale, exista sanse de 50% sa ti se intample ceva ce o sa realizezi ca nu poti dirija, ca-i mai presus de tine!
Care ar fi solutia? In niciun caz, sa nu iesi din casa, sa te bagi in cat mai putine cacaturi sau asa.
Solutia e sa traiesti. Sa te astepti la orice! Mai ales asta, sa te astepti la orice! Si foarte important, sa faci CE SIMTI!

Pana atunci, Dumnezeul meu este Destinul.

Ulalaaa, dar ce avem noi aici?

A inceput scoala. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, e irelevant. Imi ocupa 90% din timp, dac-as mai vorbi si pe blog despre asta, in momentu' asta as fi un compendium de bac. Vreau sa vorbesc despre oameni. Despre cum vad eu oamenii. Si cum ai putea descrie oamenii daca nu povestind ce ti se intampla tie cu Ei, zi de zi?!

Oamenii traiesc sarac. Astazi, eram cu D., asteptand-o pe D. (nu, nu sunt nume fictive :))), in fata magazinului succes, din piata mare, intr-o statie de autobuze/microbuze. Stateam frumos in STATIE, asteptam. Trec trei politisti comunitari. Cu priviri inteligente toti. Unu' zice: ''Ba, fetelor, va pusarati si voi IN POTECA...''. Face o privire de intelectual sugrumat de mediocritatea plebei si pleaca. Am citat exact din exeget. :) Mai e ceva de spus?

Oamenii sunt tampiti. Ba, cand ii spui unei vanzatoare (mereu am avut o problema cu astea) ca vrei un suc de lamaie si ea zice ca nu, nu are, nu are decat de LEMON, cu o fata sigura, care te umileste doar prin mimica, o fata ce se doreste superioara doar prin limbaj si printr-o tona infinita de prostie, nu-ti vine sa te urci pe pereti?

Oamenii sunt superficiali. Povestea profa de bio cum a prezentat cazul unei fetite depistate cu o boala (nu pot sa-i pronunt numele ca ma infioara si oricum azi am fost cu creierii vraiste) in cadrul unei consfatuiri si, cand sa se stranga bani, asa cum era normal, NU s-a strans niciun sfant. Se pare ca singurii care mai sunt miscati oarecum de cazuri d-astea suntem noi. (d-aia si hesse, un neamt care scrie delicios, spunea ca adultii nu iubesc, iubirea e doar a copiilor; bine, eu sunt o doamna :)))) Probabil aici intervine perceptia aia idioata, care se rasfrange asupra noastra ca o sarma cu doua capete: daca vedem ca cineva trece printr-o situatie urata (boli, faliment, nenorociri) spunem ''Eh, mie nu mi se poate intampla!''. Daca vedem pe unu care e mare smecher, castigat la loto sau vreun porc doldora de bani: ''Da' ce, pot si eu sa fiu asa!''.

Oamenii sunt... oameni.

Nu stiu de unde mai am forta sa ma revolt. De fapt, sunt o ''Trestie revoltata''. :) In principiu, asa suntem toti. Ne revoltam, ne simtim tineri pentru un moment, virili, unii dintre noi apoi ne conformam unei lumi de cacat.

Apoi ne pierdem prin multime, luand guri de aer de cate ori mai simtim nevoia...

Si fiindca am scris despre atatea in postu' asta si de fapt, despre nimic (sper ca-n weekendu' asta sa-mi revin din incoerenta), uite ''gura mea de aer''... (poza) A ta care e?

photo de pe http://lookbook.nu

Primire

Bine ai venit, toamna...
T-astept de-un an...

Despre miss...

Am aflat ultima de pe terra despre treaba cu miss. Personal, mi-a placut miss India.

Si miss Mexico, asta care a iesit, cu diamantili pe cap are par pe maini. A si zis intr-un interviu ca vrea sa se stie ca oamenii tarii ei sunt muncitori si vor vieti mai bune. Probabil o fi venit de la sapa si n-o fi avut timp sa se epileze :). Bine, asta in cazul in care nu este un defect de aparat/poza/lumini.

In rest, cred ca a noastra era mult mai frumoasa decat juma' din tipele care au ajuns in alea 80.

Poze de pe yahoo si google.

Umm...

De azi, o pauza de oameni.

Scrisoare... catre mine.

Ma gandeam mereu la momentul cand o sa-mi intreb sufletu' daca-i gata sa-mi primeasca scrisoarea pe care o pregatesc, inconstient, de atat de mult timp. Acum sunt sigura ca cel putin nu o sa-l iau pe nepregatite...
Viata nu-si alege momentele in care tu sa-ti dai seama, suflete, de anumite chestii. Chestii din viata, stii, nu alea pe care incerci tu sa le traiesti noaptea, cand trupu' nu-ti poate face nimic fiindca leviteaza. Ei bine, acum, dupa atata ''viata'', e timpul sa te reincarnezi intr-o noua L. sau intr-o noua Ayumi. :) Cum a fost experienta? Dureroasa? Ti-ai dat seama cat de gresit te intelegea oricine? Ti-ai dat seama ca de fapt nimeni de pe planeta asta nu te-a cunoscut asa cum esti tu? Ai realizat ca superficialitatea de care credeau toti ca esti capabil te-a transformat intr-un paria? Si tu ce faceai in acel moment? Cautai sa demonstrezi tuturor, ca nu esti asa. Erai intr-o lupta continua, decisiva, mortala cu tine. Si, dintr-o data, cineva te-a strapuns. Imi inchipui ce-ai simtit atunci... Dar credeai tu oare ca cel care te-a dizolvat avea sa-ti ofere o viata noua? Te gandeai ca al tau calau e de fapt cel care ti-a dat viata?
Si cat ai mai plans atunci...
Mi-amintesc cate batiste mi-ai cerut...
Si ajutor...
Da' cum era sa te ajut?
Te-am lasat asa, m-a gandit ca poate timpul o sa te vindece...
De unde'!
Si atunci, ti-am inchis gura ca sa pot gandi.
M-am gandit ce vrei tu de fapt. Raspunsul a venit ca un traznet, vocea ta mi-a strapuns mana care te tinea sa nu vorbesti: vrei perfectiunea.
Unde ai cautat, tu suflete, perfectiunea? In oameni, in sentimentele lor?
Gresit. Asta a fost cea mai mare greseala a noastra. Cum sa crezi ca cineva poate fi...perfect?
Dar acum e bine... Ma bucur ca ti-ai dat seama ca doar cartile iti satisfac nevoia de perfectiune. Ti-e mai bine acum, inteleg.
Auzi, stii ce zicea Socrate? Ca viata e o lunga boala... Cred ca tu esti cel mai in masura sa spui asta. Si ce boala ai avut... Saracul de tine, asa tanar... Cum ai putut tu sa infrunti o lume intreaga, sa razbati printre atatea sentimente, sa le invingi pe toate ca sa fii lucid, asa cum trebuie sa fii in fiecare moment? Cum?
Dar lasa, ai reusit. Ai fost un erou dintr-o povestire a lu' Moromete... Cum zicea Preda, ''statea pe prispa si s-a trezit destept''...
Ai analizat cauza bolii tale: oamenii, interactiunea, dorinta de a fi cu ei, de a nu te trezi singur. Ai vazut ca, inlaturand-o, te simti mai bine, nu mai suferi. De ce sa traiesti la unison cu ei? De ce cand, oricum, nimeni n-o sa aprecieze, cand nimeni n-o sa planga dupa tine... De ce sa ma tii captiva langa ei, cand nici tu nu-i vrei? Oamenii dezamagesc. Mai devreme sau mai tarziu, te fac sa suferi. De ce sa te conformezi destinului si sa suferi? De ce?!
Esti destept, sunt mandra de tine, suflete.
Acum esti pregatit sa ma porti oriunde pentru ca esti puternic.
Esti si vei fi. Fara ei, doar noi doi.
Te-am descoperit, suflete, si te iubesc acum mai mult ca oricand...

Frunza lu' peste

In continuarea Madalinei Manole, programul ''artistic'' al posturilor de stiri o arde cu frunza lu' madam' Udrea. Foarte interesant, ce sa zic. Sa dezbatem ce? Cum, inca o data, isi bate joc de Romania? Asa, ca sa aiba jucarele, sa nu se plictiseasca. Smecher :)

Dead or drunk.

Curve, virgini si rusinosi.

Am din ce in ce mai multe frustrari. Da, stiu ca am capu' mare si ''creeru''' mic, stiu ca-s un plod, stiu. Dar i can't help it.
In primul rand, nu mai pot cu femeile. Femeile, de toate felurile. De la mama, pana la tanti de la magazin. Uneori, parca o iau razna! Ele, ca... (inca nu am elucidat motivul) si eu ca parca as fi barbat. Toate sunt fericite pana la cer si inapoi, toate sunt implinite, toate ard de dorinte orgasmice de a avea un ''print pe cal...'' (stiti restu'), toate sufera cand iarna ''ghioceii mor'' sau cand ploua (aici un ton grav) si ''albastrul pur al cerului moare'', toate tresalta ca niste decervelate cand papadia adie, cand ciocanitoarea canta, cand frunzele fosnesc, cand catelu' face pipi, etc. Toate sunt 100% femei, toate iubesc din suflet, toate tin sa arate asta si vecinei de la trei (parca lipseste ceva cand nu e vecina), toate, toate!! Toate... pana cand isi zboara creierii. Aooooleeeeu! Pai ce-ai facut, bre?! Apoi mai e alta parte care ma irita pana la exasperare: toate sunt virgine. Nu ma refer aici la chestia in sine, ma refer la faptul ca ele sunt curate ca un fulg de nea, inocente si gingase ca un norisor, sensibile ca un ghiocel... Pana cand auzi ca te-a inselat cu tot ''carteru''' ca a auzit eaaa ca ai indraaaaznit tuuu sa te uiti la una nu stiu cum. Neaah! Ti-a facut-o, s-a razbunat, ai murit, tu prostule, in chinuri?! Virginitatea figurativa mai are si alta latura: ele nu barfesc. Dar atunci cand aud ca o face altcineva: aoleeeo! Sau care barbat nu a patit faza cu ''iubi, eu tre sa fiu pregatita, nu pot asa''. Te desparti de ea dupa cateva zile si auzi ca e cur... asta, virgina orasului. Ca sa nu mai spun de numeroasele situatii cand te face sa te simti ca un bou, din varii motive. (nu dezvolt ca sa nu ma lungesc)
In al doilea rand, NU MAI POT cu Madalina Manole. Acum o sa ajunga sa se sinucida toti artistii mari care ne-au mai ramas ca sa atraga atentia macar jumatate din cat a atras-o ea. Ok, s-a sinucis, a murit (inexplicabil!) si gata! Asta e chestie de cel mult 5 minute sa ne gandim ca o sa ne ducem dracu toti, mai devreme sau mai tarziu. Nu de saptamani in care sa se analizeze variante inutile si sa tina prostii in priza sau sa le alimenteze ura fata de una ''care si-a parasit copilu'''.
In al treilea rand, nu mai pot cu ipocritii. Cum dracu sa suni pe unu', sa vorbesti frumos si apoi sa-l faci in toate felurile? Nu inteleg la nivel psihologic cum poti sa-ti schimbi perceptiile, ca fenomen psihologic, inca o data, ca pe sosete?
In al patrulea rand, nu mai pot cu ''Mamacita''. Am ajuns sa-i stiu versurile pe de rost :. Ceea ce e destul de grav; in ultima instanta invatam versurile unei manele ca sa rad.
In al cincilea rand, cedez nervos din ce in ce mai mult. De obicei cand cedez, astept sa ma descompun si ma recompun apoi, intr-o formula schimbata la 180*. D-abi astept!
In al saselea rand, mi-e cald.

Hai pa.

De data asta, Madalina Manole...

A murit!
Asta e nu unul din miile de posturi care o sa bantuie internetul, care mai de care mai cu pareri de rau. Nu cred ca ei ii mai folosesc la ceva acum. Doar pentru noi, probabil, sa putem pune capu' pe perna la noapte mintindu-ne ca ''am bagat-o si pe asta in seama''... Probabil, ca sa ne mai afundam in judecati cum ca ''pai ce, si-a facut-o cu mana ei...'', fara sa stim ce motive a avut. Haideti, e momentul laudelor postume, a omagierii unei carieri nepretuite, a inca unui talent, victima a Romaniei! E momentul sa judecam, sa ne dam analisti, investigatori, dumnezei!
Dar uitam ca e totodata si momentul in care murim noi, noi toti.
Astazi am murit. Am murit prin Madalina Manole! Dumnezeu s-o odihneasca...

Aaa... Nu.

Intr-un post anterior (exact cu cateva zile inaintea inundatiilor-fara nicio relevanta-) ma rugam sa ploua.
Nu.
Nu cred.
Aaa... Prefer sa ma consider un om normal, fara aspiratii la sanctificare. :) Deci nu, nu am vorbit cu Dumnezeu sa dea ploi.
Reiau. NU sa ploua, doar sa fie bine! :)

''Intre'' Romania

Unde se afla Romania acum? Intre canicula si ploi, intre criza si oameni care ies cu carucioare pline din Kaufland (pentru ca se scumpeste orezu' cu 0,01 lei), intre ce tari sa-ti alegi ca sa te cari de aici, intre pantofii cu toc ai doamnei Udrea si calculele (pline de ''apa'') ale domnului Basescu, intre Videanu si Berceanu (da, panorama nu este foarte placuta :)), intre manelisti care isi racaie semintele de pe burta si pitzipoance cu pantaloni scurti si jamboane de celulita, intre pensionarii care tocmai au aflat ca trebuie exterminati si bugetarii care isi traiesc propriul Holocaust, intre privitu' la televizor a meciurilor exceptionale ale altora si certurile dintre Gigi Becali si X, in principiu, intre ei si noi. Ei, cu mult inaintea noastra, noi, cu mult dupa ei.
Mai exista Romania? Nu. Sau cel putin nu vreau sa cred ca asta e Romania mea. De fapt, nu e nici Romania mea, nici a ta, e Romania LOR. Ne-au furat-o si noi i-am votat, au coborat-o si noi i-am votat. Ne-au infipt TVA-uri in coaste si noi i-am crezut. Mai are vreo importanta ordinea lucrurilor? A fost fireasca, exacta ca intr-o Apocalipsa pictata pe peretii unei Romanii fara Romania. Pentru ca o sa am convingerea eterna ca NU asta e Romania in care inca cred.
Mai credem in noi? Cum sa mai credem in noi cand nu mai credem in nimic? Totul e un circ ieftin, o comedie dramatica in care totul e ''de fata lumii''. Daca am inceta sa mai facem ceva doar pentru ca toti ceilalti o fac, pentru ca sa vada X, Y daca am crede ca putem sa ne schimbam in primul rand pe noi, daca am ajunge sa ne dam seama ca NU e vorba numai de noi aici, in tara asta, pe planeta asta, in lumea asta atunci am putea sa ne numim demni. Demni ca suntem un pic mai sus decat animalele. Da, un pic mai sus.
Acum intrebarile pe care le pun sunt ireale si nesemnificative, poate puerile. Sunt doar o greutate de care trebuie sa ma descotoresc, scriind-o. Sunt greutatea unui suflet asfixiat de corp.

Cum sa fii un crestin adevarat in Romania

Pasii sunt relativ simpli:

-faci cruci ori de cate ori treci pe langa vreo biserica.
-te duci la biserica in zilele importante: Pasti, Craciun, taieri de mot etc. Si nu oricum: asigura-te ca ai cele mai lucioase si frumoase haine (eventual, cu mirosu' de naftalina inclus), ca ti-ai luat pantofii noi care te strang (da nu-i bai, tre' sa suporti macar pana vede vecina ca tu ai haine de Pasti), ca te-ai machiat suficient cat sa-i atragi privirea aluia pe care l-ai vazut in discoteca seara trecuta si de care esti sigura ca o sa vina si acum (ca doar vine toata lumea la biserica, nu?!), ca esti odihnit (nu, nu ca sa rezisti la slujba, da' asa, e bine sa gandesti limpede atunci cand trebuie sa afli ultimele barfe).
-te duci la inmormantari. De obicei, acolo se mananca si se bea bine... Si nu tre' sa-ti iei la revedere de la mort... Da-l dracu, ca pe lume-ailalta sta si fara!
-sa pupi la rand toate icoanele/peretii din biserica. Ai grija sa nu omiti vreuna/vreunu' ca te vede Dumnezeu si e bai mare.
-sa dai de pomana cand... e pomana. Vezi sa ai cosu' cat mai plin... Nu, nu ca sa dai mai mult, da' daca te vede tanti Vetuta ca n-ai, ce zice?!
-sa pui pe masa de Craciun cat mai multe ciolane/cefe/sarmalute/pasca/carnati. Ce conteaza ca nu ai cand dracu sa le mananci pe toate si ca de fapt tu sarbatoresti un eveniment religios?! Las', ''sa fie acolo'' ;).
-sa respecti zilele de duminica, ghiftuindu-te la un gratar. Duminica fara cefutza de porc si fumu' de la mici... Neaaaaah, nu iegzista.
-sa respecti toate ritualurile: sa treci gaina peste mormant, sa rupi o pasca deasupra capului miresei, sa daruiesti toate lucrurile mortului etc (macabra ordinea in care le-am pus eu:)). Sunt ritualuri in care tu iti arati dragostea pentru Dumnezeu.
-si... esential. Dupa fiecare gest de crestin adevarat, sa te intorci la cele lumesti... (sa injuri in trafic, sa urasti, sa bei ca un porc, sa nu respecti etc).


Romania e o tara cretina.

De ce e femeile ca barbatii...

... adica de ce e porci. (sa admitem ca porcii ar fi celibatari sau gay: nu-mi place femininul).
E porci in primul rand pentru ca, cum ar da-o, cum ar intoarce-o, traiesc pentru/pe langa/cu/impotriva lor. Or, ca sa fii cu un porc, trebuie sa fii si tu la randul tau cel putin porc. Apoi e porci pentru ca:

• sunt isterice. O, da, sunt isterice. Fie ca sunt delicate, fie ca n-au dormit bine, fie ca nu le iese ceva asa cum vor, sunt isterice. Isterice. Si da, zic iritant de mult cuvantul ''isterice'' pentru ca... ei bine, pentru ca asa sunt. :)
• sunt ciudate. Din motive neasteptate, de cele mai multe ori neintemeiate, reactioneaza exaaact opus fata de cum te asteptai. De ce? Nu stiu, pentru ca sunt...
• uneori nebune. Nejustificate... Motivul: pentru ca ele fac ce simt, ele au suflet, nu ca barbatii, niste brute. Bine.
• au coloana. Ele nu se dezbraca pentru bani, ele nu fac ceva pentru bani, ele nu au o relatie pentru bani. Ele iubăsc...

...hopa, vine mama.

Sunt rebela.

...si nu pentru ca folosesc absorbante Bella.
Stie cineva vreo reclama mai stupida decat asta?!

Ceva pentru suflet la doispe far'un sfert

Iubire

Doi nasturi se intalnesc pe tivul aceluiasi material.
De la atata iubit, tivul s-a desfacut,
lasand materialul
sa le acopere goliciunea...

Dang!

Ba, sfat: daca puneti ciresele la frigider si le mancati reci, pe langa faptu' ca sunt mai bune, va si racoresc. :)

Mmmmmnush...

Mi-e cald. De fapt nu mi-e cald, mi-e scarbos de sufocant de excesiv de cald.
Ma scoate din minti soarele. Nu-l mai suport! Am ajuns sa ma rog de nori sa-l stearga dracului odata!
Hai... Sa ploua! ''Sa gandim pozitiv''*... :)

*dada, la fel cum facem cand spunem replica aia idioata ''Totul o sa fie bine''.
*n-am uitat de postu' cu femeile da dracu', sa nu mai fie asa cald, sa putem gandi la rece :)

Certitudine

Viata e grea.
Nu, nu pentru ei...

I: Ce-ti place cel mai mult la tara asta?
R: Ca are granite.

Poza de pe Impact in Gorj.

De ce e barbatii porci

Barbatii e porci doar pentru asa zic femeile? Sau are ei si alt motiv? cum ar veni. Motiv, putin spus. Sa spunem ''motive'' ca e mai multe:

• Barbatii nu asculta. M. se plange de al ei; de fiecare data cand incearca sa-i spuna cum i-a fost ziua, parca vorbeste cu peretii! Si atunci, se gandeste M., de ce mama dracului o mai intreaba ''cum i-a mers azi''?! Unde-i interesu' pentru intamplarile ei cu ''vecina'' de servici cu care a barfit toata ziua?! Unde-i dorinta de a afla ce complexe mai are, cate kile s-a mai ingrasat?! Clar, barbatii e porci.
• Barbatii sunt afemeiati. A. povesteste ca situatia ei nu e atat de grava daaar... Avand in vedere ca nu fluiera/se holbeaza dupa altele pe strada cat e cu ea si nu are porniri animalice de nestapanit, pe A. o scot din minti concursurile de frumusete, videoclipurile, reclamele, filmele, TOT ce are fenomenul ''femeie'' in el. Cum sa zici ca te uiti la un concurs de frumusete cu el, tu incepi (cel putin) sa o desfiintezi pe aia blonda, cu sanii mari, te uiti la el, cauti ''sprijin'' si el... el deja e moale si cu ochii de caprioara... Nu, nu inspre tine, inspre aia blonda, cu sanii mari. :) Cum asa?! Clar, barbatii e porci.
• Barbatii joaca fotbal. Ohoo... mult fotbal! :) Joaca, se uita, pariaza... totul e in juru' fotbalului. T. (de la TOATE :)) sunt exasperate doar de ideea de fotbal, sport, minge, jucatori etc. De ce?! Pentru ca ai impresia ca asta fac tot timpu', pentru ca ar alege intotdeauna o seara intreaga de meciuri, cu seminte si bere in locul uneia in care sa piarda timpu' cu tine. Am zis, impresia* (a se intelege ca mai sunt si exceptii). Pana la urma asta e unu' din lucrurile care-i uneste pe toti, ceva ce trece sfera ''hobby-ului'' si, cu siguranta ceva ce trece si sfera relatiei voastre :). De ce? Pentru ca de fiecare data cand o sa-l pui sa aleaga intre tine si fotbal (baaaaaad idea), o sa ai o surpriza sau, dupa caz, o sa renunte la manie pentru cateva zile si apoi o sa te enerveze iar. Nu zic, e fain si cu fotbalu' si cu meciurile si cu toate astea... dar multi devin aproape disperati si enervanti, daca ai de-a face cu ei.
• Barbatii neglijeaza. Fie ca uita cand e ziua ta, fie ca uita alte date importante, fie ca nu-l mai vezi atat de doritor sa se intalneasca cu tine, cum era odata, ai impresia ca nu te mai vrea, ca vrea s-o terminati da' nu stie cum sa-ti spuna, iti faci o mie de ganduri, ajungi sa crezi ca tu esti de vina, ca nu-l mai atragi etc. siii... pui picioru' in prag si-i rostesti intrebarea care scoate din minti pe oricine in asa momente: ''Ma mai iubesti?'' (intrebare proasta de la mama ei; daca te iubeste si vrea sa ti-o zica, lasa-l sa-ti zica el). El isi pastreaza calmu', incearca sa-ti explice ca-i doar o criza (de plictiseala, cel mai probabil), tu nu intelegi ca vrea sa faceti ceva care sa-l scoata din starea asta si insisti. Rezultatu': ''Stii, (pisi)... Ar fi mai bine sa luam o pauza...'' :) (*pisi optional :) )
• Barbatii nu stiu ce-i aia ''moda''. Aici nu-s prea multe de spus. Tu esti fashion :), el poate sa arunce orice pe el. Tu vrei sa comentezi tinute, lui ii plac toate... ''hum, relativ'' :)... E simplu. Cum tu nu te pricepi la fotbal, nici el nu se pricepe la moda. Suntem chit, nu?!
• Barbatii se dau la prietenele iubitelor lor. Asta-i cu doua fete. Pentru mine, exista o regula clara: cat timp e destul de destept incat sa nu-l prind/vad/aud ca are pe alta si se comporta la fel in relatie, e ok. :) Socant?! Ei bine, nu. Pentru ca foarte putini pot asta. De ce?! Pentru ca sunt... barbati. :)
• Barbatii sunt masochisti. Pe langa masochisti, barfesc. Barfesc toate femeile, colegele de servici, surorile, chiar si pe tine, iubita lui. :) Numai ca, spre deosebire de noi, ei zic si lucrurile bune :)
• Barbatii au vicii. Multe. Cu care nu vrei sa te obisnuiesti si incerci sa le schimbi. Din nou bad idea... pentru ca nu numai ca n-o sa reusesti niciodata dar, pe langa dezamagire, ai parte si de niste discutii zdravene. Mergi pe un principiu' sanatos: Ia-l pentru ceea ce este, nu pentru ce vrei tu sa fie. Desi nu pare, barbatii nu sunt material de experiment :)

Astea sunt marile ''probleme''. Probleme care fac diferenta intre noi, niste ''flori'', niste norisori pe care tre' sa-i tii ca-n puf si pe care tre' sa-i meriti (vorbire a la mircea badea :) ) si ei (niste... niste... Tarzani fara suflet... fara de care recunoastem ca nu ar mai fi asa de fun :)).
Urmatorul post... De ce e femeile la fel ca barbatii. :) Ce, credeati c-am scapat? :)

Dealu' Targului, gen.

Um... Nimic nu e mai potrivit intr-o zi cu 38 de grade C, intr-o padure cu sute de soparle si chestii mici care musca incontinuu, cu o priveliste minunata a unui nudist facand plaja in mijlocu' dealului, cu manelisti si cele mai noi ''hituri'', cu pensionari hataindu-si burtile s.a decat sa te plimbi... sa te plimbi in natura.
Pana ajungi la natura propriu-zisa, te intrebi cum dracu ai putut sa te nasti acum/aici/asa. Cand ajungi la natura propriu-zisa, te intrebi cum dracu s-a nascut ea acum/aici/asa. Cu potecutele pline de roz :d, cu resturi, cu atat de mult ''om'' in ea. Cum mai rezista?!
Mai greu cu personanele ''dezinhibate'' care vor sa emane soare prin toti ''porii''... I mean, toti! :)
In rest, e fain.
Azi a fost zi de pasunat, deci iata-ne! :)

No pause, no restart

A: simt c-o sa mergem.
Ayumi: eu simt ca vreau la baie.
A: :))
.
.
.
Ayumi: ce-mi place sa fac ce simt.

Inceput

Raman pentru o secunda cu ochii la monitor.
Mi-am facut blog!
Ura!
Acum pot sa-i dau un comentariu ca de la blogger la blogger doamnei Udrea sa-i spun cat ii admir noua achizitie Vuitton? Oare din cate salarii taiate cu 25% o fi luat-o?
Sau pot sa ma simt mai bine ca o sa reusesc sa descarc naveta de beri acidulate de nervi pe care le ingurgitez in fiecare zi, traind in Romania?
Am blog!
Ura!