O povestire:
Sa zicem ca era odata o tipa, M. M (nu vine neaparat de la vreun nume la care te gandesti tu acum) avea o viata destul de linistita, fara prea multe distractii sau activitati sau intamplari sau chestii. In principiu, avea ceea ce ea numea o viata perfecta. Scoala-acasa, acasa-scoala. Invata destul de bine, nu pentru ea, ci pentru parintii care, credea ea, meritau ca ea sa fie perfecta.
In paralel, era o alta tipa, N, sa zicem. N era exact opusul lui M, isi impartea viata ei imperfecta dar incitanta intre iubiti, cu care nu rezista mai mult de 1 luna, pentru ca, zicea ea, ''o plictisesc'', cu bautura, chiuluri, o viata agitata, cool... Nu trecuse mai mult de stadiul de ''fata rea''. Nu incercase niciodata ''o liniuta'', altfel ii placea sa bea si sa se distreze: asta insemna sa fii adolescent, sa-ti traiesti viata, zicea ea. Nu stia nimeni de sarcina pe care o avusese la 15 ani, cand, beata-moarta si cu multa adrenalina, o facuse cu cel mai bun prieten intr-un wc dintr-un bar. Nu prea-i pasa atunci, si nici dupa. Nu zisese nimanui despre asta, nici chiar prietenului ei. Si a facut un avort. Nu-i fusese usor, nu stia nimeni prin ce trecuse atunci. ''Habar n-au fetele de bani gata ce insemna -viata adevarata-''. Ah, am uitat sa precizez: N nu era dintr-o familie bogata; mama ei plecase si le lasase pe ea si pe sora ei in grija bunicilor si a tatalui; tatal murise cand aveau numai 1 an.
M si N erau in acelasi liceu, poate se intalneau zilnic pe coridor, la baie (una sa-si aranjeze hainele proaspat-calcate, cealalta sa fumeze), la iesirea din scoala, cine stie, poate chiar pe strada... dar in aceeasi conjunctura: ca doua necunoscute... Pana cand...
N: ''Ce p*** mea faci, nu vezi pe unde mergi?''
M (adunandu-si cartile de pe jos, putin intimidata): ''Scuze, chiar nu te-am vazut!''
N: ''Pai uita-te pe unde mergi...''
M (nemiscata): ''Scuze...''
N (privind-o din cap pana-n picioare): ''Ai 10 lei sa-mi iau un pachet de tigari?''
M (scormonindu-se in buzunar, scotand un portofel negru, lacuit): ''Da... da... a.. umm... cat?''
N (zambind): ''10 lei... dar nu vii mai bine cu mine?''
Normal, M nu a vrut. Normal, M era o fata ''cuminte''. Normal, M avea prieteni. Normal, M era olimpica la matematica. Normal, M voia sa se duca la facultate. Normal, M nu voia sa cunoasca barurile. Normal, M nu mai avusese atatia baieti intr-o noapte. Normal, M voia... altceva.
...dar era cool.
(povestea asta se intampla atat de des incat era pacat sa n-o spun. concluzia e evidenta. personajele sunt fictionale, intamplarea nu.)
