Sufletu' meu, asta, animus,-ii e la cura. Cura de slabire.
S-a ingrasat de la atatea complimente, atatea vorbe bune, atatea adulari, adoratii, laude. S-a ingrasat ca porcu'. D-aia acum a devenit insensibil, inodor, incolor si, mai presus de toate NESIMTIT. Nu mai simte nici un ''esti frumos'' insa tresare, bruta, la ''esti prost''. Se enerveaza, isi misca burta mare in cusca corpului, se zbate printre gratiile creierului, imi invenineaza tot trupul...
Hei, unde te crezi, suflete? La tine acasa?
Asadar, e la cura. Program zilnic, program de austeritate. Sta bagat intr-un buzunar al viscerelor, stiu, o sa se prafuiasca. Dar macar nu se mai revolta. Si e bine asa, fara ceafa de porc, fara slaninuta, costite, e bine fara complimente.
E bine sa nu ne-o ia sufletul in cap.
