Primire

Bine ai venit, toamna...
T-astept de-un an...

Despre miss...

Am aflat ultima de pe terra despre treaba cu miss. Personal, mi-a placut miss India.

Si miss Mexico, asta care a iesit, cu diamantili pe cap are par pe maini. A si zis intr-un interviu ca vrea sa se stie ca oamenii tarii ei sunt muncitori si vor vieti mai bune. Probabil o fi venit de la sapa si n-o fi avut timp sa se epileze :). Bine, asta in cazul in care nu este un defect de aparat/poza/lumini.

In rest, cred ca a noastra era mult mai frumoasa decat juma' din tipele care au ajuns in alea 80.

Poze de pe yahoo si google.

Umm...

De azi, o pauza de oameni.

Scrisoare... catre mine.

Ma gandeam mereu la momentul cand o sa-mi intreb sufletu' daca-i gata sa-mi primeasca scrisoarea pe care o pregatesc, inconstient, de atat de mult timp. Acum sunt sigura ca cel putin nu o sa-l iau pe nepregatite...
Viata nu-si alege momentele in care tu sa-ti dai seama, suflete, de anumite chestii. Chestii din viata, stii, nu alea pe care incerci tu sa le traiesti noaptea, cand trupu' nu-ti poate face nimic fiindca leviteaza. Ei bine, acum, dupa atata ''viata'', e timpul sa te reincarnezi intr-o noua L. sau intr-o noua Ayumi. :) Cum a fost experienta? Dureroasa? Ti-ai dat seama cat de gresit te intelegea oricine? Ti-ai dat seama ca de fapt nimeni de pe planeta asta nu te-a cunoscut asa cum esti tu? Ai realizat ca superficialitatea de care credeau toti ca esti capabil te-a transformat intr-un paria? Si tu ce faceai in acel moment? Cautai sa demonstrezi tuturor, ca nu esti asa. Erai intr-o lupta continua, decisiva, mortala cu tine. Si, dintr-o data, cineva te-a strapuns. Imi inchipui ce-ai simtit atunci... Dar credeai tu oare ca cel care te-a dizolvat avea sa-ti ofere o viata noua? Te gandeai ca al tau calau e de fapt cel care ti-a dat viata?
Si cat ai mai plans atunci...
Mi-amintesc cate batiste mi-ai cerut...
Si ajutor...
Da' cum era sa te ajut?
Te-am lasat asa, m-a gandit ca poate timpul o sa te vindece...
De unde'!
Si atunci, ti-am inchis gura ca sa pot gandi.
M-am gandit ce vrei tu de fapt. Raspunsul a venit ca un traznet, vocea ta mi-a strapuns mana care te tinea sa nu vorbesti: vrei perfectiunea.
Unde ai cautat, tu suflete, perfectiunea? In oameni, in sentimentele lor?
Gresit. Asta a fost cea mai mare greseala a noastra. Cum sa crezi ca cineva poate fi...perfect?
Dar acum e bine... Ma bucur ca ti-ai dat seama ca doar cartile iti satisfac nevoia de perfectiune. Ti-e mai bine acum, inteleg.
Auzi, stii ce zicea Socrate? Ca viata e o lunga boala... Cred ca tu esti cel mai in masura sa spui asta. Si ce boala ai avut... Saracul de tine, asa tanar... Cum ai putut tu sa infrunti o lume intreaga, sa razbati printre atatea sentimente, sa le invingi pe toate ca sa fii lucid, asa cum trebuie sa fii in fiecare moment? Cum?
Dar lasa, ai reusit. Ai fost un erou dintr-o povestire a lu' Moromete... Cum zicea Preda, ''statea pe prispa si s-a trezit destept''...
Ai analizat cauza bolii tale: oamenii, interactiunea, dorinta de a fi cu ei, de a nu te trezi singur. Ai vazut ca, inlaturand-o, te simti mai bine, nu mai suferi. De ce sa traiesti la unison cu ei? De ce cand, oricum, nimeni n-o sa aprecieze, cand nimeni n-o sa planga dupa tine... De ce sa ma tii captiva langa ei, cand nici tu nu-i vrei? Oamenii dezamagesc. Mai devreme sau mai tarziu, te fac sa suferi. De ce sa te conformezi destinului si sa suferi? De ce?!
Esti destept, sunt mandra de tine, suflete.
Acum esti pregatit sa ma porti oriunde pentru ca esti puternic.
Esti si vei fi. Fara ei, doar noi doi.
Te-am descoperit, suflete, si te iubesc acum mai mult ca oricand...

Frunza lu' peste

In continuarea Madalinei Manole, programul ''artistic'' al posturilor de stiri o arde cu frunza lu' madam' Udrea. Foarte interesant, ce sa zic. Sa dezbatem ce? Cum, inca o data, isi bate joc de Romania? Asa, ca sa aiba jucarele, sa nu se plictiseasca. Smecher :)