miercuri, 20 octombrie 2010

Prea mult-Dialog cu o pitipoanca

Ma pregatesc de secole sa transpun in cuvinte dialogul eminamente filosofic cu o pitipoanca care mi-a dat sansa vietii mele: aceea de a o cunoaste si de a lua parte la viata ei ''deluxe''.
Insa, norocul mi-a suras a doua oara (parca am renascut) si, intr-una din zilele mele bune am reusit sa valorific potentialul urmatoarei tipe.
Ne-am obisnuit cu un singur gen de pitipoanca: aia cu hainute roz, poseta sclipicioasa, extensii, sarmale, unghii d-un deshti (asta e un oximoron sau ceva:)), etc. Ei bine, cat timp eu ma aflam in cautarea acestui specific irefutabil (pentru poponari, stati linistiti!, inseamna altceva), la teve rula o don'shoara.
Totul ok, era pe postu' lacrimogenelor, ma uitam, putin sictirita pana vine tipa: pe bustiera, scrie mare ceva cu poprock, zic ''frate, in sfarsit poate ceva interesant''. Apare ea, relativ ok, relativ interesanta... pana a inceput sa vorbeasca. Dialogul, mai jos:

precizare: nu am prins decat de la cadrul cu ea si iubitul ei cu plete.

R (reporter): Si... Cum v-ati cunoscut?
Ea: Aaaa... o poveste foarte frumoasaa... Eu tocmai venisem in bucuresti, iti dai seama, eram fara bani, nu aveam prieteni... Si m-am dus intr-un club cu prietenii... Si, cum v-am zis, nu prea socializam eu atunci... Si... stateam undeva in intuneric, venisem de curand in bucuresti... Si dintr-o data, il vad!
R (se simte un cutremur de ras): Cum, asa, dintr-o data?
Ea (profunda): Da... Mi-am ridicat privirea din multime... Si l-am vazut! Era acolo, cu ochisorii astia frumosi cu care va priveste acum... (se uita la el, el, parca primind o comanda, se uita la reporter, cu o privire usor incetosata, suferinda). Stii, erau numai melodiile care nu-mi placeau mie atunci... toate, toate care nu-mi placeau mie s-au pus atunci... dar, dintr-o data... au pus o piesa de la vita-de-vie... (visanda)
El (visand): Daca nu era vita de vie... (nostalgic, nu era prea clara tenta: daca nostalgia for the band sau for the moment)
R (abtinandu-se cu greu): Siiiii?
Ea: Si... a venit la mine. M-a intrebat ''Dansezi?'', eu am zis ''Nu!'', el a zis ''Nici eu'' dar am zis ca e un moment special... Vai, si prietenul meu era la baie!
R (confuza): Aveai prieten?
Ea (sictirita): A, da, dar nimic... (aratand cu mana in vant)
El (vizibil iritat): Si apoi mi-a cerut numarul de telefon...
Ea: Da... Si am plecat! Dar sa vezi... Mi s-a stricat telefonul cu numarul lui... Si apoi au trecut doi ani... cand l-am vazut intr-un autobuz... si... (ezitand) am alergat dupa el! am alergat, stiu, nu-i nimic cu care sa ma mandresc... dar am alergat... si el, dragutul, statea acolo, atarnat de bara...
El (incruntat)
Ea: El nici acum nu stie... (?)
R: Si apoi? (parca intreband de o telenovela)
Ea: Apoi... au urmat alti doi ani... pana l-am gasit pe facebook. Gad bles di intarnat (o engleza cu ''a''-cu diacritice-, cu emfaza, usor orgasmic). Era acolo, o pozica mica (gesticuland), cu numele lui micut, micut, micut... (traind fiecare cuvant)
El (zambind amar)
R: Siii?
Ea: Si suntem impreuna! (mandra)


Am ras mult.