A inceput scoala. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, e irelevant. Imi ocupa 90% din timp, dac-as mai vorbi si pe blog despre asta, in momentu' asta as fi un compendium de bac. Vreau sa vorbesc despre oameni. Despre cum vad eu oamenii. Si cum ai putea descrie oamenii daca nu povestind ce ti se intampla tie cu Ei, zi de zi?!
Oamenii traiesc sarac. Astazi, eram cu D., asteptand-o pe D. (nu, nu sunt nume fictive :))), in fata magazinului succes, din piata mare, intr-o statie de autobuze/microbuze. Stateam frumos in STATIE, asteptam. Trec trei politisti comunitari. Cu priviri inteligente toti. Unu' zice: ''Ba, fetelor, va pusarati si voi IN POTECA...''. Face o privire de intelectual sugrumat de mediocritatea plebei si pleaca. Am citat exact din exeget. :) Mai e ceva de spus?
Oamenii sunt tampiti. Ba, cand ii spui unei vanzatoare (mereu am avut o problema cu astea) ca vrei un suc de lamaie si ea zice ca nu, nu are, nu are decat de LEMON, cu o fata sigura, care te umileste doar prin mimica, o fata ce se doreste superioara doar prin limbaj si printr-o tona infinita de prostie, nu-ti vine sa te urci pe pereti?
Oamenii sunt superficiali. Povestea profa de bio cum a prezentat cazul unei fetite depistate cu o boala (nu pot sa-i pronunt numele ca ma infioara si oricum azi am fost cu creierii vraiste) in cadrul unei consfatuiri si, cand sa se stranga bani, asa cum era normal, NU s-a strans niciun sfant. Se pare ca singurii care mai sunt miscati oarecum de cazuri d-astea suntem noi. (d-aia si hesse, un neamt care scrie delicios, spunea ca adultii nu iubesc, iubirea e doar a copiilor; bine, eu sunt o doamna :)))) Probabil aici intervine perceptia aia idioata, care se rasfrange asupra noastra ca o sarma cu doua capete: daca vedem ca cineva trece printr-o situatie urata (boli, faliment, nenorociri) spunem ''Eh, mie nu mi se poate intampla!''. Daca vedem pe unu care e mare smecher, castigat la loto sau vreun porc doldora de bani: ''Da' ce, pot si eu sa fiu asa!''.
Oamenii sunt... oameni.
Nu stiu de unde mai am forta sa ma revolt. De fapt, sunt o ''Trestie revoltata''. :) In principiu, asa suntem toti. Ne revoltam, ne simtim tineri pentru un moment, virili, unii dintre noi apoi ne conformam unei lumi de cacat.
Apoi ne pierdem prin multime, luand guri de aer de cate ori mai simtim nevoia...
Si fiindca am scris despre atatea in postu' asta si de fapt, despre nimic (sper ca-n weekendu' asta sa-mi revin din incoerenta), uite ''gura mea de aer''... (poza) A ta care e?
photo de pe http://lookbook.nu
